Și azi e zi tristă în Norvegia! Uh!!!! Enorm de tristă și friguroasă! Și spre marea mea tristețe azi culoarea roză nu m-a ajutat decît foarte putin! A rămas o amintire! Așa că am fost motivată să încerc o nouă creație! Și pentru că am descărcat unele kituri de pe site-ul Elenei (http://tallerdigiscrap.blogspot.com/ )am hotărît să-mi umplu și azi timpul liber cu o amintire! Hm... mă cam intimidez să postez lucrarea!... și chiar dacă nu o veți considera reușită veți face cunoștință cu părinții mei și cu Surioara mea. Cînd ne-am despărțit (aprox cu 2 ani în urmă)ne-am ales cîte un ”personaj” prin care să vizualizăm dragostea dintre surori și ea a ”devenit ” Maimutzika! Acest mic colaj demonstrează cît e de iubită ea de părinții noștri. Sper că nu mai e nevoie de comentarii.
Mă gîndesc acum, cînd scriu... de-aș putea iubi cu adevarat părinții și toata familia... așa cum m-a iubit pe mine Dumnezeu (și mă iubește, cred asta), de-aș putea să îi ajut mai mult, să fiu alături de ei, să demonstrez zi de zi o dragoste care se bazează pe jertfire de sine... da, pagina de scrapbooking exprimă această dragoste prin culori și imagini, dar viața uneori e mult mai grea și mai dificlă. M-aș pierde fără ajutorul unui Dumnezeu care ne oferă har zi de zi! M-aș pierde fără părinți, fără soră, fără prietene... fără voi!
ps. credit elemente
elena stanescu
tallerdigiscrap.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu